Se zice din popor că iau puterea oamenilor, aduc grindina, ascund ploile benefice, iau mana grâului şi laptele vacilor, dar, mai rău decât toate astea, aduc nenorocirea printre oameni.
Vorbim astăzi despre strigoi (sau moroi, cum li se mai spune prin părţile Ardealului), un mit pe cât de înfricoşător, pe atât de vechi în folclorul românesc.
Cum poţi recunoaşte un strigoi? Bătrânii din satele româneşti spun că nu este greu să deosebeşti un strigoi de un om normal, iar mitul arată că strigoiul este un om chel în creştetul capului, iar şira spinării este terminată într-o coadă de animal...
Atunci când auzi pentru prima dată povestea uriaşilor care ar fi trăit pe plaiurile noastre în vechime, parcă, parcă simţi nevoia să te întrebi dacă nu cumva fiinţele astea mitice au existat cu adevărat. Iar dacă întrebi acest lucru cu voce tare, să nu te mire răspunsul povestitorilor: „Sigur că au existat”. Dincolo de „controversa” asta se află, însă, povestea fabuloasă a uriaşilor păstrători de comori dacice, atât de frumoasă, încât nu mai are nevoie de nicio confirmare.
Uriaşii din mitologia românească apar în mai multe poveşti care au fost transmise prin viu grai de-a lungul secolelor. Una dintre legende spune că însuşi Decebal s-a tocmit cu uriaşii şi i-a lăsat să trăiască în munţi doar după aceştia i-au promis regelui că vor păzi, chiar şi cu preţul vieţii lor, comorile dacice. Legenda aceasta circulă încă printre bihoreni şi hunedoreni...