Dinamic, cu o personalitate debordantă, natural, blând dar nu se lasă călcat niciodată în picioare, impresionant prin aspectul lui fizic, înalt ca bradul. Pragmatic prin excelenţă, munceşte din greu pentru a duce mai departe zestrea pe care a lăsat-o moştenire tatăl său, Liviu Vasilică, regele neîncoronat al Teleormanului, un artist complex prin cântec, port şi joc.

Tenace, hotărât în tot ceea ce face, generos, raţional, dă dovadă de multă imaginaţie şi sclipirile lui de inteligenţă îi atrag nenumăraţi admiratori. Aşa l-am putea descrie în câteva cuvinte pe interpretul de muzică populară din Alexandria, Florin Vasilică.

Confidenţe

"Tot ceea ce fac este în amintirea tatălui meu, Liviu Vasilică. Dacă în clipa asta, tatăl meu ar veni înapoi, aş fi cel mai fericit om de pe acest pământ. Şi chiar dacă nu mai este, ştiu că acolo de sus mă veghează şi e fericit că eu i-am dus dorinţa de a cânta mai departe”, aşa îşi începe spiciul Florin Vasilică.

“Vine trenul greu la deal”

Născut în urmă cu 28 de ani, Florin Vespasian, fiul lui Liviu Vasilică şi Florina Vasilică, îşi începe cariera în 1991 ca solist în grupul “Teleormanul”, înfiinţat de tatăl său, unde participă împreună la diferite spectacole şi emisiuni.
“În 2002, am avut o discuţie cu tatăl meu ca eu să duc mai departe comorile cântatului teleormănean, strânse cu atâta migală, de la interpreţii de odinioară. La început nu m-a pasionat muzica populară, dar fiindcă îl admiram şi fiindu-mi cel mai bun prieten, am hotărât să-i respect dorinţa”.

Visul, numit “Dorinţă”

Din păcate, în 2004, tatăl său trece în nefiinţă din cauza unei boli necruţătoare şi Florin la numai câteva luni, respectiv în 2005, hotărăşte să reînfiinţeze Grupul “Teleormanul”, cu sprijinul lui Stelian Stoica în cadrul Ansamblului Jidvei România.
Nemulţumit de modul în care este valorificată moştenirea culturală a tatălui său, Florin a creat un alt grup alături de care continuă munca celui care i-a dat viaţă, l-a învăţat cât în lună şi-n stele, şi a avut încrederea să-i ducă mai departe dorinţa sufletească, ale cântatului şi jocului teleormănean.

“Am avut mari probleme cu vechiul grup. Băieţii grupului erau măcinaţi de orgolii, se implicau în fel de fel de scandaluri nefondate, fiecare dintre aceștia vrând să-l înlocuiască pe Liviu Vasilică. Mă săturasem să văd că numele tatălui meu era târât în noroi, în procese, nefiind apreciat pentru munca şi valoarea lui culturală. Nu puteam să fiu indiferent şi atunci am decis să refac grupul. Am găsit alţi băieţi mult mai talentați şi am format un grup nou, care şi acum suntem împreună”, spune artistul.

“Aş ofta să-mi iasă focul”
Liviu Vasilică a adunat toate comorile pe care le-a găsit prin satele teleormănene şi le-a scos la lumină. Apoi, le-a trecut prin filtrul sufletului său și le-a dăruit publicului. A mai dăruit şi doi copii din prima căsătorie: Svetlana şi Valentin. Apoi s-a recăsătorit şi a mai dat viaţă a două suflete: Florin şi Livia, sora cea mică a interpretului.

După moartea tatălui său, Florin a avut o surpriză de proporţii. “Mama şi sora mea au acaparat totul și nu vor să-mi dea nici în ziua de azi, ceea ce mi-a rămas de la tata.

Contrar celor care cred că am avut totul de-a gata, am pornit de la zero. Am muncit foarte mult şi mi-am făcut singur o situaţie. De când tatăl meu este acolo Sus, nu m-am mai înţeles cu mama şi sora mea în niciun fel.

M-am străduit să nu intrăm în scandaluri pentru avere. M-am detaşat de tot şi am mers mai departe. Cred că tata se răscoleşte în mormânt pentru toate aceste neînțelegeri în familie. Niciodată nu m-am aşteptat ca mama şi sora mea, să-mi facă una ca asta. Dar asta-i viaţa”, declară cu tristeţe interpretul.

Mădălina şi Florinel, familia perfectă
“M-am căsătorit de tânăr. La 19 ani am devenit tătic. Pe soţia mea, Mădălina, am cunoscut-o la ziua verişorului ei, fost coleg de clasă cu mine şi prieten foarte bun”. Ca toţi artiştii, Florin este sensibil la frumos, de aceea este atras în mod special de femeile care ies în evidenţă prin aspectul lor fizic.  Îl adoră pe Florinel, o minunăţie de băiat, în vârstă de 8 ani. Este foarte atent cu familia sa, încercând să le asigure membrilor ei toate condiţiile.
“Din prima clipă ne-am îndrăgostit, unul de altul.

De atunci am rămas prieteni, iar după doi ani, ne-am căsătorit. Între noi există o relaţie frumoasă, iubire amestecată cu prietenie. Mădălina mă înţelege perfect, mă sprijină foarte mult. Este conştientă că meseria mea este foarte grea şi muncesc mult. Când avem timp, toată familia ne urcăm în maşină şi mergem să vizionăm un film la cinematograf sau mergem la restaurant, iar în concedii sau când avem mai multe zile libere, mergem la munte sau la mare. În familia mea sunt momente unice şi e ceva special, aşa cum este şi pe scenă”, adaugă rapsodul.

Tatăl şi fiul...
“Muncesc foarte mult dar şi am realizări, atât pe plan profesional cât şi financiar. Am firma şi studioul meu proprii. Pentru grupul nostru, eu sunt managerul, impresarul şi realizez imprimările audio. Ionuţ Baron, Alin Anca, Stelian Cora, Ştefan Minulescu și Cristian Mourea sunt băieţii mei, grupul “Teleormanul”, cu care am urcat de zeci de ori pe scenă şi am avut foarte multe apariţii televizate. Practic, mă bucur că efortul nostru a fost apreciat şi melodiile tatălui meu în continuare sunt ascultate. Mi-aș dori ca Dumnezeu să-l trimită pe tata înapoi şi să vadă ce-am realizat până acum”, declară Florin.

“Destinul lui şi al meu au fost aproape identice. Tata se ducea cu un magnetofon la spinare, pe autobuz, şi înregistra melodiile vechi din satele județului nostru. Eu am făcut ţara şi-n lung şi-n lat, la început cu o Dacie veche. Tata a fost mereu un om întreprinzător, curajos, cu initiaţive îndrăzneţe. Orice s-ar spune, artistul îţi transmite tot ceea ce simte el şi la un moment dat, simţi că faci parte din creaţia lui.

 Este dovada supremă că ai pătruns în universul său! Muzica populară culeasă de tatăl meu, mă reprezintă. Niciodată n-am avut intenţia să-l înlocuiesc pe el, ci am dus mai departe creaţiile sale. Am o mare bucurie în suflet când văd că publicul păstrează o amintire vie în suflet lui Liviu Vasilică. L-au respectat, iubit şi apreciat în primul rând ca un interpret de valoare dar şi ca om. Iubea cântecul ca pe propriul copil. De fapt tot ce ţinea de tradiţie – cânt, joc, port, rostire bogată, datini şi obiceiuri, făcea parte din fiinţa sa - Liviu Vasilică”.

Colecţia de bijuterii muzicale...
“Anul acesta, dacă timpul ne va permite, intenţionez să imprim un album cu melodiile tatălui meu, pentru că sunt multe neînregistrate, noi, şi chiar dacă tatăl meu, Liviu Vasilică nu se mai întoarce niciodată, noi am rămas aici să cântăm, amintindu-vă de o legendă a folclorului românesc teleormănean”, încheie urmaşul interpret, Florin Vasilică.