Unul dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi interpreţi ai cântului popular românesc, “nea Beni”, cum îi spun adevăraţii prieteni, s-a născut pe 24 mai 1937 în Siriu, judetul Buzău.
Fiu de părinţi muncitori şi de o verticalitate rară, Benone Sinulescu a avut chemare către muzica încă de la o vârstă fragedă. Primele experienţe muzicale ale sale s-au derulat în corul bisericii: “Cântam la denie şi la prohod”, povesteste nea Beni.
În plus, îi placea la nebunie să inventeze cântece dar să şi adauge alte cuvinte pe melodii deja cunoscute numai atunci când nu le mai ştia sau le uita.

“De la moară până la gară”

După terminarea scolii elementare, ciclul 1 din Siriu, Benone Sinulescu devine solistul şcolii din Pleşcoi şi dirijorul corului. Asta se întampla în clasa a cincea. “Mă dusesem acolo, pentru ca la Siriu nu era decât şcoala elementară”, completează rapsodul.
Mândrindu-se cu faptul că tatăl sau a avut un glas superb pe care de altfel l-a şi mostenit, nea Beni avea deja la vârstă de 12-13 ani un repertoriu extrem de vast, cunoscând pe de rost cântecele Ioanei Radu, Mariei Tănase, Mariei Lătăreţu şi ale lui Ion Luican.

Elev fiind (urma cursurile Scolii Medii Tehnice din Buzău) a început să cânte la staţia de amplificare a oraşului: “Buzăul avea o staţie de amplificare cu ramificări pe întreg cuprinsul. Mergeam acolo să cânt de câte ori puteam”. Unul dintre primele cântece interpretate a fost “De la moară până la gară” al Ioanei Radu.

După ce a absolvit Şcoala Tehnică din Buzău, nea Beni a venit în Bucureşti unde a dat examen la Şcoala Specială de Muzică. Din păcate, din cauza unei încurcături nu a intrat de prima dată. Mai târziu s-a prezentat din nou fiind cooptat în clasa doamnei Elisabeta Moldoveanu “o excepţională profesoară de canto”, după cum o caracterizează artistul.

Primele înregistari radio nu au întârziat să apară. În anul 1956 a înregistrat “Străina mamei, străină”, “La Lenuţa sub cerdac” şi “În munţii Buzăului”. Avea doar 18 ani.
Evident au urmat şi concertele de mai mare anvergură. Interpretul şi-aduce aminte cu plăcere: “Cântam la Hunedoara.

După ce am terminat de cântat, un spectator a urcat pe scenă şi mi-a oferit în dar o cravată tricotată. Şi câte am mai primit! Cărţi de rugăciuni, sticle cu băuturi de toate felurile, chiar şi o Biblie. O dată unul a urcat pe scenă cu o curcă vie şi două borcane cu dulceaţă să mi le dăruiască şi o plasă cu nuci doar pe jumătate, căci restul le pierduse pe drum”.
Cele mai mari succese le-a repurtat cu ansamblul “Ciocârlia”. Concerte susţinute în faţa a sute de mii de oameni, pe stadioane pline sau în săli arhipline îi aduc în memorie multe momente pe care cu greu le poate uita.

A cântat preşedinţilor de stat

Simpatia de care se bucură nea Beni era de nedescris. Oamenii îl aşteptau ca pe pâinea caldă să vină în oraşul lor.
Tot în acea perioada au început să apară şi concertele de peste hotare. Împreună cu ansamblul “Ciocârlia”, Benone Sinulescu a fost într-un turneu la Moscova susţinând câteva concerte pe scena “Balsoi Teatr”. A urmat un spectacol grandios la Kiev, în cea mai mare sală de sport în faţa a peste 10.000 de oameni. Succesul a fost debordant.

Prin anii ’60 nea Beni ia parte la un spectacol uriaş alături tot de ansamblul “Ciocârlia”, tocmai pe muntele Găina în faţa a peste 150.000 de persoane. Maestrul povesteşte: “Pregătisem trei cântece dar a fost imposibil să pot pleca din scenă doar după acestea. Am cântat ca la o nuntă, tot ce am ştiut şi am putut”.

După o vreme de la acel succes, Benone Sinulescu obţine un angajament de “juma’ de normă” în orchestra “Barbu Lăutaru” a Filarmonicii de Stat “George Enescu”. În toată acea perioadă le-a avut colege de scenă pe Maria Lătăreţu, Maria Tănase, Ioana Radu, Mia Braia, Ion Luican, Angela Moldovan, Lucreţia Ciobanu, Rodica Bujor, Ion Cristoreanu, Ştefan Lăzărescu, Emil Gavriş, Alexandru Grozuţa şi multi alţii.

În spectacolele susţinute pe scena Ateneului Român, cu “Barbu Lăutaru” s-a născut ideea dialogului muzical cu Irina Loghin. Despre Irina Loghin, nea Beni vorbeşte cu simpatie : “Irina vine din aceeaşi zona folclorică a Carpaţilor de Curbură, ca şi mine”.
La început glasul ei se confundă cu al meu şi de aceea toate dialogurile muzicale pe care le-am făcut au fost cântece culese de mine, în afara de “Azi e nor, mâine-i senin”. Cântece ca “Cine bate seara la fereastra mea”, “Dă-mi, mândruţo, gura ta”, “Plec, mândruţo militar”, “Pe drumul căruţelor” sunt doar câteva din cele pe care le-am interpretat cu Irina. De altfel, noi suntem primii care am abordat genul dialogat în folclorul românesc”.

Solistul vorbeşte fără ocolişuri si despre experienţele avute în timpul regimului comunist când era chemat să cânte şi să încânte urechilor preşedinţilor vremii. A cântat în faţa lui Hrusciov, a lui Brejnev, a lui Klaus al Austriei, Gheorghiu Dej, Nicolae Ceauşescu, şi mulţi alţii. De asemenea, a fost invitat să cânte şi în Coreea comunistă la aniversarea a 80 de ani pe care îi împlinea preşedintele Kim Ir Sen.

Spectacolul s-a ţinut în sala celebrului teatru “Man Su De” din Phenian în cadrul căruia a cântat şi în limba coreeană un cântec dedicat mamei lui Kim Ir Sen precum şi alte cântece din folclorul nostru. Succesul a fost atât de mare încât maestrul avea si 3-4 apariţii în emisiunile televiziunii coreene.
Cântecul care l-a impresionat pe Ceauşescu , “Radu Mamii”, a fost nevoit să-l cânte de nenumărate ori la recepţiile oferite de fostul dictator. Nea Beni ţine să precizeze: “Pentru cei care nu ştiu, “Radu mamii” are foarte multe strofe, pe care Ceauşescu le ştia. Varianta cunoscută de marele public este cu mult mai scurtă”.

De câte ori era invitat la vreo recepţie era sfătuit să pregătească un repertoriu amplu în care să cuprindă atât cântece mai vechi, cât şi mai noi.
Cum e şi normal timpul a trecut dar nea Beni a rămas acelaşi om plin de viaţă şi voie bună şi un chef nebun de a cânta.

Primul grup etno-dance din România

Anul 1999 îi deschide lui Benone Sinulescu un alt tărâm, încă neexploatat – cel al muzicii dance cu influente folclorice. Începe cea mai interesantă colaborare muzicală din cariera sa avându-i ca parteneri de scenă pe băieţii de la “Ro-Mania” (cel mai bine vândut grup etno-dance din România în ultimii ani).

Cu melodia “Radu mamii” şi “Crâşmăriţa din Buzău”, nea Beni începe o nouă “escaladare” a calităţilor sale profesionale prin apariţii radio-TV şi în concerte alături de o trupă de tineri ce doreau cu ardoare să aducă muzica populară românească şi, implicit, hora în discoteci.
La scurt timp după aceea urmează pentru nea Beni o schimbare de imagine ce avea să fie foarte bine primită de public şi, mai ales, de publicul tânăr. O imagine mai sportivă ce se plia perfect pe atitudinea sa plină de expansiune sşi optimism.

Succesele alături de “Ro-Mania” au continuat, prin editarea altor cântece preluate din repertoriul lui Benone Sinulescu: “Radu mamii”, “Dulce-i vinul”, “Lasă-mă să beau”, “Haideţi să cântăm”, “Cocoşel de la Buzău”, “Hai să ciocnim, paharul plin” şi multe altele.
Pe lângă aceste apariţii discografice alături de “Ro-Mania”, Benone Sinulescu mai colaborează, în timp, şi cu : “K1″ (“Dorule”‘ “Bordeiaşul”), “Etno”, “Ho-ra”, “Double D”, Di Steffano, “BabyKat” (piesa “All Star” din 2002, “Unul pentru toţi, unul de Crăciun”).

Atins, în mod ireversibil, de microbul “etno-dance”, Benone Sinulescu scoate pe piaţă, în anul 2002, cu sprijinul “Cat Music/Media Services” şi al celor de la “United Media Group”, albumul “Roata Vieţii”. La lansarea ce a avut loc în vara anului 2002 au ţinut să fie alături de nea Beni toţi cei care îl cunosc şi îi iubesc muzica, colaboratori, oameni de radio şi televiziune, ziarişti. Concertul de lansare a fost transmis, în direct, de postul TVR International fiind urmărit, simultan atât de comunitatea românească din Europa, cât şi de cea aflată peste Ocean.

Premii

Pentru acest material discografic, artistul primeşte la sfârşitul anului 2002 “Discul de Aur” pentru vânzări excepţionale. În plus, videoclipul filmat la melodia care da titlul albumului, “Roata Vieţii”, este difuzat frecvent la toate posturile de televiziune muzicale şi nu numai.
Un alt premiu a fost cel obţinut tot în anul 2002 în cadrul Galelor RBA (“Premiul pentru întreaga activitate”).

Benone Sinulescu se mai poate mândri cu o realizare, şi anume că este primul solist de muzica populară al cărui videoclip este difuzat pe postul MTV.
În anul 2003 obţine premiul Ministerului Culturii pentru întreaga activitate. În acelaşi an este decorat de către Preşedinţia României.

In luna noiembrie a lui 2003, artistul lanseaza un al doilea album “etno-dance” intitulat “Bennymania”.Evenimentul a avut parte de o foarte bună mediatizare, înregistrat şi retransmis în toată lumea de postul TVR International. Au cântat cu acea ocazie prietenii maestrului, trupe ca: Ro-Mania, Etno, Ho-ra şi K1.

PREMII / DISTINCTII OBTINUTE:

1962 – Laureat al Festivalului Mondial al Tinerilor şi Studenţilor de la Helsinki;

1963 – Medalia Muncii;

1966 – Ordinul Muncii;

1968 – Ordinul “Meritul Cultural”;

1969 – Primul Disc de Aur în ţara noastră acordat de către “Electrecord”;

1998 – Premiul criticii muzicale acordat de Uniunea Compozitorilor din România;

1999 – Titlul de “Academician în folclor” acordat de Academia de Folclor “Astra” – Sibiu;

2000 – Diploma de Onoare “Mihai Eminescu” oferită cu prilejul a 150 de ani de la naşterea poetului;

- Societatea Română de Televiziune acordă Diploma de Onoare cu ocazia a 45 de ani de carieră muzicală;

- Pentru întreaga activitate artistică, Etno Tv îi acorda premiul pentru întreaga activitate;
2002 – Diploma de Excelenţă conferită de Răzvan Theodorescu – ministrul culturii;

2002 – Preşedintele României, Ion Iliescu ii acordă distincţia Crucea Naţională “Serviciul Credincios”;

2002 – Primeşte “Discul de Aur” pentru vânzări excepţionale al primului album “etno-dance” – “Roata Vieţii”;
2002 – “Premiul pentru întreaga activitate” acordat de către casa de discuri RBA Records.