A „debutat” la vârsta de 7 ani, când tatăl său i-a adus un acordeon. A fost foarte nemulţumit, neplăcându-i. Credea că numai ţiganii cântă la acordeon şi l-a pus deoparte. Numai că, după doi ani, întorcându-se de la şcoală, s-a apucat să cânte, aşa, în glumă, şi a început să-i cam placă. Prima piesă pe care a cântat-o a fost „Ciobănaş cu 300 de oi”.

Mama sa cânta la Ansamblul Casei de Cultură din oraşul Lipova, însă nu l-a forţat să cânte. De atunci, Tinu a ieşit în fiecare zi pe banca din faţa casei pentru a cânta la acordeon, primind, de fiecare dată, câte 5 lei de la inginerul fermei vinicole din apropiere, drept „răsplată”. Mai târziu a aflat că acesta era un aranjament al părinţilor, care vroiau să-şi stimuleze odrasla...

Primul material muzical

Mama lui cânta şi la nunţi, luându-l adeseori şi pe el. Fiind din ce în ce mai atras de orgă, i-a fost cumpărată una, când a împlinit 13 ani. Nici asta nu a durat prea mult. A luat lecţii în particular, un an de zile, de la un profesor, după care a lăsat orga şi s-a apucat de…sport. A făcut liceul sportiv, la Secţia fotbal, pe poziţia atacant, dar, cum încă îi plăcea să cânte la orgă, a „închegat” o formaţie cu care cânta, la sfârşit de săptămână, pe la barurile din zona Lipovei. Datorită unei probleme de sănătate, a trebuit să renunţe la fotbal şi a început să studieze, cu seriozitate, muzica.

Studia câte 6-7 ore pe zi. Datorită talentului şi ambiţiei, ajunge clăpar titular într-o formaţie renumită din zonă, condusă de Florin Ionaş, care-l luase sub aripa sa. A cântat până la 22 de ani în formaţia acestuia, iar, într-o seară, a luat microfonul solistului şi a început să cânte. Văzând că are calităţi vocale, împreună cu Florin Ionaş, a hotărât să devină solistul formaţiei. A fost o muncă grea, ce a necesitat studiu, exerciţii vocale interminabile. A început să înveţe piese noi, ca, până la urmă, în 1999, să imprime primul material cu muzică populară la un studio din Arad. Înregistrarea, spre surprinderea lui, s-a bucurat de un mare succes pe plan local.

Primul videoclip

În 2003 are marea şansă de a fi invitat la o filmare cu ETNO TV la Năsăud, realizată de Valeria Arnăutu, şi vrea să-i mulţumească lui Marcel Avram de la Bistriţa pentru asta. În septembrie 2003 este chemat de Adi Balint, de la Oradea, la o filmare în localitatea Spinoşi de Pomezu din judeţul Bihor. Acolo l-a cunoscut „în carne şi oase” pe Văru’ Săndel, cu care a  legat o frumoasă prietenie. Este autorul şi primul interpret al melodiei

„ Mândră Floare, trandafir”, căreia îi face şi videoclip. Primul său videoclip, de altfel.

Videoclipul, timp de un an, este difuzat pe postul ETNO TV. În urma succesului acestei melodii, este invitat în toate zonele ţării, chiar şi în străinătate. Aşa începe succesul.

Succesul continuă

În 2004, împreună cu Văru’ Săndel, face un videoclip la „Supărat, supărat”, piesă cedată de Teo Catarov. De asemenea, înregistrează un material orchestrat de Vlady Knejevici. Tot cu acesta, realizează şi un album de muzică uşoară, în care introduce şi piesa „Supărat, supărat”. Este invitat la petreceri, din ce in ce mai multe, unde cântă alături de mari nume: Cristina Turcu Preda, Stana Izbaşa, Puiu Codreanu, Adriana Antoni, Ionuţ Dolănescu, Vasile Cernea, Vasile Coca, Angela Rusu, Nicolae Guţă, Adrian.

În 2005, scoate încă un cântec de succes, intitulat „Dragostea bunicilor”, căruia îi face şi videoclip, iar, în decembrie 2005, încă unul, numit „Muguraş de primăvară”. În această vară, Titu Vereşezan realizează, spre deliciul nostru, nişte filmări pentru albumul duminical, ce se va difuza în octombrie. Pentru începutul lunii noiembrie, ne-a pregătit două albume, cu muzică populară şi uşoară. Albumul de muzică uşoară va avea o tentă de „suflet, de dragoste, de inimă albastră”, cum spun cântăreţii, piesa de bază fiind „Mai scrie, mamă, despre al meu sat”, ce va avea şi un videoclip, difuzat pe ETNO TV. Şi albumul de muzică populară va avea un videoclip, difuzat pe acelaşi post.

Arta cere sacrificii

Tinu are un băieţel, Marian, pe care-l iubeşte foarte mult. Timpul liber, puţin, pe care-l mai are, şi-l petrece alături de familie, iar de două ori pe lună iese cu prietenii la fotbal. Meseria de cântăreţ necesită foarte multă muncă, muncă ce, privită din afară, pare uşoară. De multe ori, pleacă de acasă o săptămână, două, fără să-şi vadă familia, lucru pe care trebuie să-l facă, nu poate refuza lumea care-l place şi vrea să-l audă cântând. Înainte de a se apuca de cântat, îşi petrecea foarte mult timp la pescuit. Acum, obişnuieşte să-şi ia un concediu de 10 zile în postul Sfintei Marii.

Gabriel Zanfir